- prin forţă
- by sheer strengthby the strong arm / hand.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
prin forţă
Look at other dictionaries:
forţă — FÓRŢĂ, forţe, s.f. I. 1. Capacitate pe care o au fiinţele vii de a depune un efort, de a executa acţiuni fizice prin încordarea muşchilor; putere fizică, vigoare, tărie. ♢ Tur de forţă = acţiune greu de realizat, care cere multă putere fizică,… … Dicționar Român
forţat — FORŢÁT, Ă, forţaţi, te, adj. 1. Făcut sau impus cu forţa, prin constrângere. ♢ Aterizare forţată = aterizare impusă de forţa împrejurărilor. 2. Realizat printr o acţiune violentă, printr un efort, cu învingerea unor dificultăţi. ♦ (Despre uşi,… … Dicționar Român
silă — SÍLĂ, sile, s.f. 1. Sentiment de dezgust, de scârbă, de neplăcere, de repulsie faţă de cineva sau de ceva; aversiune. ♢ loc. adv. În (sau, rar, cu, înv. de) silă = fără tragere de inimă, fără interes, fără plăcere; din obligaţie. 2. Constrângere … Dicționar Român
lua — LUÁ, iau, vb. I. tranz. I. 1. A prinde un obiect în mână spre a l ţine (şi a se servi de el) sau spre a l pune în altă parte. ♢ expr. A lua altă vorbă = a schimba (cu dibăcie) subiectul unei discuţii. A( şi) lua picioarele la spinare = a pleca… … Dicționar Român
viola — VIOLÁ vb. 1. a batjocori, a necinsti, a silui, (Transilv.) a căzni, (înv.) a ruşina, a sili, a spurca, (fig.) a pângări. (A viola o femeie.) 2. a forţa, a sparge, a strica, (înv.) a silnici. (A viola încuietoarea uşii.) 3. v. profana. 4. v.… … Dicționar Român
intensitate — INTENSITÁTE, intensităţi, s.f. 1. Însuşirea de a fi intens; grad de tărie, de putere, de forţă. 2. (fiz.) Valoarea anumitor mărimi. ♢ (fon.) Accent de intensitate = accent caracterizat prin forţa mecanică cu care se rosteşte un sunet. 3. (Ec.; în … Dicționar Român
subjuga — SUBJUGÁ, subjug, vb. I. tranz. 1. A supune o ţară, un popor (prin forţa armelor); a robi, a cuceri. 2. A pune în dependenţă (economică, politică etc.) faţă de cineva, a răpi libertatea şi independenţa cuiva; a domina, a înrobi, a exploata. 3. fig … Dicționar Român
silui — SILUÍ, siluiesc, vb. IV. tranz. 1. (Astăzi rar) A uza de forţă faţă de cineva sau de ceva; a constrânge, a obliga, a sili (1); a violenta. 2. spec. A necinsti, a viola o femeie, o fată. 3. fig. A încălca, a nesocoti; a denatura, a falsifica. –… … Dicționar Român
supune — SUPÚNE, supún, vb. III. tranz. 1. A lua, a aduce sub stăpânire sau în puterea sa (prin forţă armată); a cuceri, a subjuga. ♦ refl. A accepta stăpânirea cuiva; a da ascultare cuiva sau la ceva; a se închina cuiva. ♦ A aduce sub ascultarea, sub… … Dicționar Român
erou — ERÓU, eroi, s.m. 1. Persoană care se distinge prin vitejie şi prin curaj excepţional în războaie, prin abnegaţie deosebită în alte împrejurări grele ori în muncă. ♢ Erou al Muncii (Socialiste) = cea mai înaltă distincţie în Republica Socialistă… … Dicționar Român
expansionism — EXPANSIONÍSM s.n. Atitudine prin care se urmăreşte extinderea (extinde) politică şi economică asupra unui teritoriu străin; politică de expansiune. [pr.: si o ] – Din fr. expansionisme. cf. rus. e k s p a n s i o n i z m, germ. E x p a n s i o n… … Dicționar Român
